Ce este fibrilația atrială?
Fibrilația atrială este o tulburare de ritm cardiac (aritmie) care face ca inima să bată neregulat.
Inima este împărțită în 4 camere: 2 atrii și 2 ventriculi. Două dintre camere formează inima dreaptă, care pompează sânge către plămâni, unde acesta este oxigenat. Sângele oxigenat ajunge apoi în cele două cavități care formează inima stângă, de unde este pompat în restul corpului.
Funcția de pompare coordonată a inimii este realizată de o rețea de conexiuni electrice care conduc semnale electrice la mușchiul cardiac. În atriul drept se află „pacemakerul” natural numit nod sinusal, unde se generează impulsuri electrice care fac ca inima să se contracte regulat. Acest semnal electric asigură contracția secvențială a inimii, astfel încât atriile pompează sânge către ventriculi, apoi ventriculii pompează sângele mai departe către corp.
În fibrilația atrială impulsul electric regulat de la nodul sinusal (pacemakerul natural) nu mai funcționează cum ar trebui. În schimb, alte părți din atriu încep să descarce semnale electrice, care nu sunt regulate precum cele provenite din nodul sinusal. Astfel, atriile nu se contractă cum trebuie și fluxul sanguin încetinește sau stagnează, iar ventriculii se contractă neregulat.
De ce apare fibrilația atrială?
Există multe boli care afectează proprietățile electrice ale inimii și care cauzează fibrilație atrială. Celulele din vecinătatea joncțiunii venelor pulmonare cu atriul stâng au în mod particular predispoziția de a deveni anormale și reprezintă sursa undelor electrice haotice care produc fibrilația atrială. De aceea, aceste vene pulmonare reprezintă ținta tratamentului curativ pentru fibrilație atrială numit ablație cu radiofrecvență a fibrilației atriale.
Cât de frecventă este fibrilația atrială?
Fibrilația atrială este cea mai frecventă aritmie cardiacă. Riscul de apariție a fibrilației atriale crește cu vârsta. Aproximativ 1 din 100 de persoane cu vârsta cuprinsă între 50 și 59 ani au fibrilație atrială. Riscul de dezvoltare a fibrilației atriale crește semnificativ după vârsta de 65 ani, aproximativ 5% din persoanele peste 65 ani având această aritmie. După vârsta de 80 ani, 10% din oameni au fibrilație atrială.
Există mai multe tipuri de fibrilație atrială?
Când fibrilația atrială apare și dispare, se numește fibrilație paroxistică, iar atunci când durează mai mult de 7 zile se numeste persistentă; când fibrilația atrială nu mai poate fi convertită la ritmul cardiac normal, se numește permanentă.
Ce cauzează fibrilația atrială?
Cauze acute reversibile ale fibrilației atriale sunt consumul de alcool în exces, embolia pulmonară, pneumonia, pericardita, infarctul miocardic, chirurgia cardiacă, tireotoxicoza. Dintre cauzele cronice ale fibrilației atriale sunt de menționat hipertensiunea arterială, insuficiența cardiacă, boala valvulară, bolile congenitale, consumul cronic de alcool, apneea obstructivă, obezitatea.
Cât de serioasă este fibrilația atrială?
Fibrilația atrială poate cauza disconfort semnificativ reducând capacitatea de a face efort și de a desfășura activitățile zilnice și poate afecta calitatea vieții prin scăderea capacității inimii de a pompa sânge. Poate duce la insuficiență cardiacă – care afectează calitatea vieții și scade speranța de viață.
Fibrilația atrială în sine nu are un risc direct și imediat de deces și mulți pacienți trăiesc cu această aritmie timp de câțiva zeci de ani.
Fibrilația atrială, poate duce însă la complicații severe, precum:
• Accident vascular cerebral
• Insuficiență cardiacă
• Deces prematur
Cea mai frecventă și serioasă complicație a fibrilației atriale este accidentul vascular cerebral.
Accidentul vascular cerebral (AVC) reprezintă o urgență medicală. Prezentarea la spital în primele ore de la producerea accidentului vascular permite medicilor administrarea unor tratamente care pot reduce afectarea cerebrala și posibilele complicații. Simptomele AVC-ului se instalează brusc, în câteva minute. Manifestările care apar sunt expresia suferinței unei porțiuni a creierului și, de regula, sunt:
– tulburări de vorbire sau de înțelegere – persoana afectată poate părea confuză, vorbirea devine greoaie, neinteligibilă;
– paralizia unei jumătăți a corpului sau numai a fetei sau a unui membru – de regulă, sunt afectate fața, mâna și piciorul de aceeași parte a corpului;
– tulburări de vedere – scade brusc vederea la unul sau la ambii ochi sau apare asa-numita „vedere dublă”;
– durere bruscă, puternică de cap, însoțită de vărsături, de somnolență și de confuzie;
– tulburări de mers, probleme de echilibru
Persoanele cu fibrilație atrială au risc de a face accident vascular cerebral de 5 ori mai mare în comparație cu cei care nu au această aritmie.
De ce crește fibrilația atrială riscul de accident vascular cerebral?
La pacienții cu această aritmie atriile nu se contractă cum trebuie – datorită acestei iregularități în bătăile inimii fluxul de sânge este încetinit în anumite zone, crescând riscul de formare a unui tromb (cheag) la nivelul auriculului stâng.
Cel mai frecvent, acești trombi migrează cu fluxul sanguin în circulația cerebrală și blochează fluxul de sânge către o zonă din creier, cauzând accident vascular cerebral. Cu cât trombul este mai mare și artera cerebrală blocată este mai mare, consecințele accidentului vascular sunt mai devastatoare.
Accidentul vascular cerebral – cât este de frecvent?
Riscul de a face accident vascular cerebral nu este același la toți pacienții cu fibrilație atrială. Următorii factori de risc cresc probabilitatea de accident vascular cerebral – cu cât sunt prezenți mai mulți factori de risc, cu atât riscul este mai mare:
• Accident vascular cerebral în antecedente
• Vârsta peste 65 ani
• Insuficiența cardiacă
• Hipertensiune arterială (chiar dacă în prezent tensiunea este controlată cu medicamente)
• Diabet zaharat (chiar dacă diabetul este controlat în prezent cu medicamente)
• Boala vasculară
• Sexul feminin
Care sunt semnele și simptomele fibrilației atriale?
Cele mai frecvente simptome sunt palpitațiile, dispneea (lipsa de aer), oboseala, lipsa de energie, amețelile. De cele mai multe ori simptomele se datorează contracțiilor rapide ale inimii.
Cum se pune diagnosticul de fibrilație atrială?
În multe cazuri medicul suspicionează prezența fibrilației atriale după auscultația cardiacă cu stetoscopul. Prezența unui ritm neregulat și uneori rapid îi poate indica medicului prezența acestei aritmii. Diagnosticul de fibrilație atrială trebuie însă confirmat prin electrocardiogramă și în general sunt necesare teste suplimentare pentru a identifica posibile cauze ale fibrilației atriale.
Electrocardiograma
Este un test rapid care înregistrează activitatea electrică a inimii. Pentru aceasta se plasează electrozi adezivi la nivelul membrelor și la nivelul toracelui și se înregistrează pe o perioadă scurtă ritmul cardiac. Detecția fibrilației atriale poate fi mai dificilă în cazul persoanelor la care această aritmie apare pe perioade scurte.
Dacă în timpul înregistrării electrocardiogramei aritmia nu este prezentă, se poate recomanda o monitorizare a ritmului cardiac pe 24 ore printr-un dispozitiv numit Holter ECG. Acest dispozitiv de dimensiuni mici se atașează prin electrozi plasați pe piept și se ține sub haine, în general pe o perioada de 24 ore, dar uneori și mai mult.
Pacientul nu trebuie să stea în spital și își poate desfășura activitățile normale, iar la final înregistrarea este analizată de medic, oferind informații detaliate legate de ritmul cardiac pe perioada monitorizării.
Când fibrilația atrială este suspectată dar nu este detectată nici dupa înregistrare Holter, se poate implanta sub piele un dispozitiv de dimensiuni foarte mici (loop recorder) care înregistrează ritmul cardiac pe o perioadă de luni de zile.
Odată diagnosticată fibrilația atrială, poate fi nevoie de teste de sânge suplimentare. Deși aceste teste nu sunt necesare pentru diagnosticul fibrilației atriale, ele pot explica de ce a apărut fibrilația atrială, de exemplu identificarea unor probleme ale glandei tiroide sau a unor dezechilibre electrolitice. În plus, testele de sânge pot ajuta medicul în stabilirea tratamentului corect pentru fibrilația atrială.
Ecografia cardiacă
Prin aplicarea unui transductor ce emite ultrasunete la nivelul toracelui, evaluează dimensiunile, structura și funcția celor patru cavități ale inimii, mușchiului cardiac și celor patru valve cardiace.
Ecografia cardiacă transesofagiană
Vizualizează structurile cardiace prin obținerea imaginilor din esofag și oferă cele mai importante informații la pacienții cu fibrilație atrială, vizualizând foarte bine atriul stâng și auriculul stâng; este standardul de aur pentru detectarea cheagurilor de sânge care se formează datorită fibrilației atriale.
Uneori poate fi nevoie de teste imagistice suplimentare precum tomografie computerizată (CT) sau rezonanță magnetică (RMN).
Tratamentul fibrilației atriale
Ce medicamente pot fi administrate în fibrilația atrială?
Tratamentul fibrilației atriale constă în medicamente ce se administrează pentru aritmia în sine și medicamente pentru tratarea riscurilor asociate acestei aritmii:
• Medicamente anticoagulante – pentru a reduce riscul de accident vascular cerebral
• Medicamente care scad frecvența cardiacă, mai ales dacă există simptome precum palpitațiile
• Medicamente antiaritmice, care pot restabili ritmul normal al inimii (ritmul sinusal)
În plus, există tratamente intervenționale pentru tratarea aritmiei și dispozitive speciale ce se pot implanta minim invaziv – citește mai jos despre implantul de dispozitiv Watchman
Trebuie să iau medicamente pentru tot restul vieții?
Da. Majoritatea pacienților cu fibrilație atrială trebuie să ia medicamente toată viața, în special medicamentele anticoagulante. Există circumstanțe speciale când medicamentele anticoagulante pot fi oprite temporar. Există de asemenea un dispozitiv special numit occluder Watchman care reduce riscul de accident vascular cerebral și care permite oprirea definitivă a medicamentelor anticoagulante.
Ce medicamente scad riscul de accident vascular cerebral?
Medicamentele anticoagulante se administrează pentru a reduce formarea de trombi, reducând astfel riscul de accident vascular cerebral. Există mai multe tipuri de medicamente anticoagulante:
• Antagoniști de vitamina K precum warfarina sau acenocoumarol (Sintrom, Trombostop).
• Medicamente de generație nouă: dabigatran (Pradaxa), rivaroxaban (Xarelto), apixaban (Eliquis), edoxaban (Lixiana)
Antagoniștii de vitamina K (warfarina, Sintrom etc.)
Sunt cele mai vechi și mai folosite anticoagulante. Aceste medicamente impiedică formarea de trombi, reducând aproape complet riscul de accident vascular cerebral.
Pentru evaluarea efectului anticoagulant al acestor medicamente este nevoie de analize periodice. Efectul anticoagulant trebuie verificat constant prin analiza de sânge numita INR. Pentru ca tratamentul să fie eficient și lipsit de efecte adverse, valorile INR-ului trebuie să fie menținute peste 2, dar nu mai mult de 3. Astfel, în funcție de valorile INR-ului dozele acestor medicamente pot fi adaptate pentru fiecare individ în parte și chiar la același individ pot varia de la lună la lună.
Dozele variază de la persoană la persoană și în momente diferite la același individ, astfel că această analiză trebuie făcută în mod regulat pentru stabilirea corectă a dozelor.
Anticoagulante de generație nouă
Aceste medicamente acționează diferit de medicamentele clasice, dar au același efect. Avantajul lor este că pot fi administrate fără controlul INR și nu sunt influențate de alimentație, de alte medicamente sau de consumul de alcool.
Înainte de începerea tratamentului cu anticoagulante de generație nouă trebuie verificată funcția rinichilor, ulterior acest lucru trebuie făcut la fiecare 6-12 luni. Când funcția renala scade, medicul poate scădea dozajul sau chiar opri medicamentul.
Sunt sub tratament anticoagulant oral. Ce precauții trebuie să-mi iau?
În cazul tratamentului cu medicamente de tip Sintrom trebuie evitat consumul excesiv de alcool. În plus, alimentele care conțin cantități mari de vitamina K pot face tratamentul mai puțin eficient (avocado, broccoli, varza, varza de Bruxelles, andive, coriandru, ceai verde, kiwi, salata verde, linte, ficat, maioneza, frunzele de mentă, uleiul de măsline, spanacul).
În cazul ambelor categorii de medicamente anticoagulante orale trebuie evitate eforturile mari și traumatismele. În caz de intervenții chirurgicale sau stomatologice, medicul chirurg sau dentistul trebuie informați despre tratamentul anticoagulant, care poate fi întrerupt temporar doar cu avizul medicului cardiolog.
Care sunt efectele adverse ale medicamentelor anticoagulante
Cel mai frecvent efect secundar care apare în cazul tuturor medicamentelor anticoagulante este hemoragia. În majoritatea cazurilor, sângerările nu sunt serioase – hemoragii minore precum formarea de echimoze sau sângerari nazale sau gingivale.
La 1-2% din pacienții cu tratament anticoagulant pot apărea sângerări mai serioase care uneori necesită transfuzie sanguină și întreruperea tratamentului. Cea mai frecventă complicație hemoragică dată de medicamentele anticoagulante este hemoragia intracraniană.
Temerea de hemoragie îi face pe mulți din pacienți să nu își administreze acest tratament foarte important. Medicul nu va prescrie medicamente anticoagulante dacă riscul de sângerare al acestui tratament este mai mare decât beneficiul (reducerea riscului de accident vascular) și există scoruri pentru evaluarea riscului individual de sângerare.
Chiar și la pacienții cu risc mic de sângerare pot apărea uneori hemoragii. Pentru acești pacienți există o alternativă a tratamentului anticoagulant – citește mai jos despre dispozitivul Watchman
Dispozitivul Watchman
Dispozitivul Watchman a fost conceput pentru a elimina riscul de accident vascular cerebral, cea mai de temut complicație a fibrilației atriale. Anticoagulantele administrate pacienților cu fibrilație atrială reduc semnificativ riscul de accident vascular, dar riscul de sângerare pe termen lung rămâne o problemă serioasă. Implantarea de occluder Watchman s-a dovedit la fel de eficientă ca tratamentul anticoagulant în reducerea riscului de accident vascular cerebral și în majoritatea cazurilor, după 6 săptămâni de la implantarea acestui dispozitiv, medicamentele anticoagulante pot fi oprite definitiv. Astfel, dispozitivul Watchman elimină riscul de accident vascular, permite oprirea tratamentului anticoagulant și elimină riscul de sângerare asociat anticoagulantelor.
Cui se adresează dispozitivul Watchman?
Dispozitivul Watchman se adresează persoanelor cu fibrilație atrială non-valvulară, cu indicație de tratament anticoagulant, dar care au nevoie de o alternativa la tratamentul anticoagulant oral din următoarele motive:
– au istoric de sângerare majoră sub tratament anticoagulant
– au o boală sau ocupație care le conferă un risc crescut de sângerare
– nu reușesc să mențină un INR în limitele optime și nu pot lua alt tip de anticoagulant în afară de Sintrom
– nu doresc să ia medicamente toată viața
Având în vedere costurile pe termen lung ale tratamentului anticoagulant oral, tratament care trebuie continuat pe viața la pacienții cu fibrilație atrială, dispozitivul Watchman poate fi chiar o alternativă mai ieftină, ca și procedură unică ce elimină riscul de AVC.