TESTE ȘI INVESTIGAȚII CARDIOLOGICE

Simptome precum durerea în piept sau lipsa de aer sunt complet nespecifice și pot avea diverse cauze, doar într-un anumit procent reflectând o patologie cardiacă. Scopul evaluarii cardiologice este de a stabili dacă simptomele pacientului sunt date de o boală cardiacă sau țin de alte afecțiuni.

Uneori, chiar și la persoanele care nu au niciun simptom, se justifică un consult cardiologic pentru depistarea precoce a factorilor care ar putea duce la boala cardiovasculară, așa numitul screening cardiologic.

– În cazul prezentei simptomelor precum: durere în piept, dispnee (efort de respirație), palpitații (percepție anormală a bătăilor inimii), pierdere a stării de conștientă sau prezența de edeme gambiere (picioare umflate).

– Persoanelor cunoscute deja cu o boala cardiacă (ex. afectarea unei valve cardiace, cu afectare a arterelor coronare, care au suferit un infarct miocardic). Majoritatea pacienților cu boala cardiacă necesită urmărire periodică.

– Persoanelor care au risc crescut de boală cardiovasculară (diabetici, hipertensivi, fumători, supraponderali, cu nivel crescut al colesterolului în sânge).

Electrocardiograma (EKG-ul) face parte din examinarea standard și presupune înregistrarea activității electrice a inimii cu ajutorul unor electrozi atașați la nivelul pieptului și membrelor.

Ecografia cardiacă (ecocardiografia) este un examen prin care se realizează imagini ale inimii folosind ultrasunete emise de către o sondă care se plasează la nivelul peretelui toracic. Astfel, se evaluează dimensiunile inimii, forța de contracție a inimii, valvele cardiace și alte structuri.

Monitorizarea Holter ECG reprezintă înregistrarea activității electrice a inimii pe o perioadă de 24 ore. După încheierea perioadei de monitorizare medicul analizează ritmul cardiac înregistrat și poate identifica eventuale aritmii.

Testul ECG de efort este o investigație prin care se poate diagnostica boala coronariana. Se adresează pacienților care au durere în piept pentru a stabili dacă acestea se datorează unor leziuni coronariene.

Cardiologia intervențională este o ramură a cardiologiei care presupune diagnosticul multor patologii, dar și tratamentul acestora prin tehnici minim invazive.

Coronarografia – investigație minim invazivă prin care se identifică îngustări la nivelul arterelor coronare, artere care hrănesc mușchiul inimii

Arteriografia de membre inferioare și arteriografia carotidiană – identifică îngustări la nivelul arterelor membrelor inferioare, respectiv la nivelul arterelor carotide.

Angioplastia coronariană – are ca scop lărgirea zonelor îngustate de la nivelul arterelor coronare.

Alte proceduri importante, care nu vor fi detaliate aici, sunt : angioplastia carotidiană, implantarea percutană de valvă aortică (TAVI), procedura MitraClip, implantarea de dispozitiv Watchman, ablația cu unde de radiofrecvență pentru anumite aritmii cardiace (ex. ablația în fibrilația atrială), implantarea de occludere la nivelul unor defecte congenitale, implantarea de stimulator cardiac, montarea de defibrilator implantabil, resincronizarea cardiacă.

Alte investigații cardiologice, care nu vor fi detaliate aici, sunt : angioCT-ul coronarian, rezonanța magnetică cardiacă (RMN-ul cardiac), scintigrafia miocardică de perfuzie, ILR – loop recorder, tilt testul, testul electrofiziologic.

Screeningul factorilor de risc pentru apariția bolilor cardiovasculare înseamnă testarea persoanelor asimptomatice în primul rând pentru a stabili riscul de apariție a bolii coronariene. Pentru aceasta, se pot face urmatoarele:

Profilul lipidic complet – analize de sânge care măsoară nivelul colesterolului total, LDL-colesterolului, HDL-colesterolului, și al trigliceridelor în sânge.

Depistarea diabetului – nivelul glucozei în sânge sau glicemia – poate identifica un factor de risc important pentru apariția bolii cardiace și a accidentului vascular cerebral.

Screeningul tensiunii arteriale

Screeningul anevrismului de aortă abdominală

Biomarkerii cardiaci:

Troponina este un marker specific al afectării mușchiului cardiac, care crește în decurs de câteva ore de la injuria miocardică și se menține crescut timp de cca 2 săptămâni

CK-MB – se găsește predominant în mușchiul cardiac și crește, ca și troponina, atunci când este afectat mușchiul cardiac.

BNP sau NT-proBNP – sunt eliberate în sânge ca răspuns la insuficiența cardiacă și pot face diferența dintre respirația grea dată de o boală cardiacă și cea de o altă cauză.

Culturile bacteriene din sânge – pot fi utile în identificarea unei infecții la nivelul unei valve cardiace (endocardita)

Alte teste utile pot fi hemoleucograma, electroliții (sodiu, potasiu), gazele sanguine.